fbpx

Durerea la naștere, privită altfel (Durerea la naștere – II)

Am promis că revin cu câteva sugestii despre cum poate fi privită un pic altfel durerea la naștere, astfel încât corpul nostru să nu creadă că ne urmărește un tigru, ci să funcționeze optim și să facă cât mai bine trebușoara pe care o are de făcut, adică să nască. Pentru a înțelege mai bine ceea ce voi scrie azi, vă recomand, dacă nu ați citit postarea “Ai vrea să naști în timp ce te urmărește un tigru?” , s-o citiți mai întâi pe aceea.

Să începem, deci, cu începutul și să vedem ce este durerea și de ce durerea la naștere are (în mod eronat) o reputație atât de proastă. Ei bine, durerea e durere și gata! – o să spuneți. E rea, e urâtă și, ce să vezi, doare! Și nu pot să vă contrazic, la prima vedere așa e. Totuși, dacă e să despicăm puțin firul în patru, durerea e foarte importantă pentru supraviețuirea noastră. Strict biologic vorbind, durerea este o senzație care ia naștere într-o anumită parte a corpului atunci când sunt stimulate anumite terminații nervoase. De ce e importantă? – pentru că prin durere corpul avertizează mintea că ceva nu e bine, ceva se întâmplă care necesită atenția noastră. Lipsa senzației de durere nu e deloc de dorit, întrucât ne-ar expune la răniri grave despre care nu am avea habar.

De-a lungul vieții noastre, durerea a însemnat întotdeauna unul din două lucruri: sau că ne-am rănit, sau că suntem bolnavi. Ea a fost calea prin care corpul nostru transmite minții unul din aceste două mesaje.

Aș vrea însă acum să vă gândiți dacă durerea la naștere e la fel. Avertizează ea mintea că în corp se petrece ceva important? Desigur. Dar este acel ceva o rănire sau o boală? Nicidecum. Este un proces normal, prin care mica ființă care s-a format în interiorul corpului vostru timp de nouă luni va fi eliminată la exterior. Este asta ceva rău? Deloc, este în firea lucrurilor. Cum am putea atunci să clasificăm această durere? Ei bine, unii autori o descriu ca pe o durere „transformațională”, adică ea apare pentru că în corp are loc o transformare foarte rapidă. Și, de bună seamă, nașterea este o transformare foarte rapidă a corpului, o nouă ființă care s-a format în interiorul corpului vostru este eliminată la exteriorul corpului, în lume! Există și alte dureri transformaționale? Gândiți-vă la durerea care apare atunci când ne ies dinții. E la fel, o transformare relativ rapidă, care însă nu înseamnă nimic rău. Sau durerea pe care unele femei o resimt la ovulație. La fel, durere transformațională. Durerea din febra musculară? Același lucru.

Ca toate durerile transformaționale, durerea la naștere are o caracteristică de bază: este limitată în timp. Ea durează până când transformarea este completă, după care dispare. Și asta se aplică, și este foarte important să ne gândim la lucrul ăsta, și în cazul durerii la naștere.

Acum, dacă ne amintim de alte împrejurări în care am avut o durere transformațională, o să vedem că am suportat mult mai ușor această durere atunci când am știut că ea nu e dăunătoare pentru corpul nostru. Când ai febră musculară nu te repezi să chemi ambulanța, chiar dacă uneori senzațiile sunt foarte intense și poate, pentru senzații de aceeași intensitate, dar a căror semnificație nu o cunoști, ți-ai face măcar o programare la medicul de familie! În loc de asta, accepți durerea, o ignori pe cât posibil și aștepți să treacă. (Sigur, în anumite împrejurări e normal să facem tot ce putem pentru a alina durerea, chiar dacă știm că ea nu înseamnă nimic rău – nu e nimic greșit în asta). De ce se întâmplă lucrul ăsta? – pentru că durerea are, pe lângă componenta fizică, și o componentă emoțională și cognitivă.

În general, la nivel cognitiv și emoțional, durerea se asociază cu frica. Frica, pe de altă parte, se referă întodeauna la ceva ce s-ar putea să aibă loc în viitor, chiar dacă în viitorul foarte apropiat. Am căzut și m-am lovit la un picior – oare e rupt? Oare va trebui să mă imobilizez, oh, ce o să fac cu toate problemele pe care le aveam urgent de rezolvat? Oare va trebui să îmi iau concediu medical? Poate chiar să mă internez în spital? Vai, dar dacă va trebui să mă operez?

Pe măsură ce mintea noastră începe să galopeze și să țeasă povești și consecințe posibile, durerea devine și ea tot mai greu de îndurat. O să ne întoarcem imediat la această idee când vom vorbi de perioadele de calm din timpul nașterii. Până atunci însă, să facem un pic de matematică.

Durerea la naștere apare inițial sub forma contracțiilor uterine neregulate, percepute de regulă ca o crampă pe care multe femei o asociază cu crampele menstruale. Aceste crampe apar în mod neregulat și durează puțin. Mai târziu însă, când travaliul ajunge în faza activă, caracterul durerii se schimbă în tensiune și apăsare, iar contracțiile se succed la intervale mai scurte, de obicei la aproximativ cinci minute, ca niște valuri. O contracție durează cam 60 de secunde. Prin urmare, dacă facem calculele, o să avem cam 12 minute de durere într-o oră.

12 minute de durere într-o oră! Nu e chiar așa de mult, nu-i așa?

Acum, dacă ne gândim la creasta valului, atunci când durerea e cea mai intensă, asta durează cam 3-5 secunde la fiecare contracție. Adică, cam cât o respirație completă. Din nou, dacă facem calculele, obținem 12 respirații, sau 60 de secunde într-o oră.

Deci, în cea mai mare parte a timpului cât durează nașterea, adică în faza activă a travaliului, vom avea cam 12 minute de durere într-o oră, din care 1 minut va fi de durere foarte intensă. Dacă ne gândim în felul ăsta, parcă nu mai pare chiar așa de greu de îndurat.

Mai departe, în faza finală, cea de expulzie, în care colul e complet dilatat și bebelușul începe să coboare și să fie împins afară, intervalul dintre contracții se scurtează și mai mult și ele se succed cam la 2-3 minute. Din fericire însă, faza asta durează mult mai puțin, cam 1-2 ore. Să zicem o oră – asta înseamnă 20-30 de minute de durere în faza finală. Putem îndura această durere transformațională? Cel mai probabil putem.

Etapele pe care le-am descris pot varia în funcție de mulți factori, de exemplu ordinul nașterii – asta însemnând că de la a doua naștere încolo, de obicei aceste etape se desfășoară mai rapid, sau unele din ele chiar pot lipsi. Ceea ce este însă de reținut este principiul. Și anume:

🔹oricât de lung va fi travaliul, el se va termina la un moment dat;

🔹oricât de intensă este durerea, durata ei este limitată;

🔹momentele de calm și odihnă predomină!

Este foarte important însă ce facem cu aceste momente de calm dintre contracții, cum le folosim. Nu uitați că și bebelușul se odihnește și primește oxigen în aceste momente. “Of, Doamne, o să vină următoarea contracție! Vai, oare cât mai durează? N-o să pot să nasc!” – sunt gândurile care le bântuie pe multe femei în momentele dintre contracții. Sunt „tigrii” din mintea noastră, care ne duc spre panică, cu toată pleiada de consecințe pe care le-am descris în postarea anterioară. Dar dacă am încerca să profităm de aceste momente de calm? Să le vedem exact ca pe ceea ce sunt, momente de calm și de odihnă? Să încercăm să ne menținem în momentul prezent și să ne gândim cât mai puțin la viitor, “substratul” principal al fricii? Să luăm lucrurile pas cu pas, așa cum vin?

Ca încheiere, dacă ați avut răbdare să citiți până aici, vreau să reamintesc și să accentuez un lucru: incertitudinea este o caracteristică inerentă a oricărei nașteri. Niciodată nu știm – nimeni nu știe – cum se va desfășura o naștere și cum se va termina. Sigur că e bine să aveți un plan general – de exemplu, vreau să încerc să nasc natural – dar nu vă cramponați de el. Uneori în timpul nașterii se produc schimbări de la un minut la altul și uneori aceste schimbări cer măsuri urgente de care poate să depindă sănătatea și chiar viața dumneavoastră sau a bebelușului. În astfel de momente, cramponarea de planul inițial nu servește nimănui. De aceea, oricât de mult vă doriți ca nașterea să decurgă într-un anumit fel, trebuie să fiți mereu pregătite să acceptați că s-ar putea ca lucrurile să ia o altă direcție. Chiar și o cezariană programată poate să se desfășoare cu totul altfel decât a fost prevăzut și planificat, dacă de exemplu bebelușul vine mai repede, sau se întâmplă vreun eveniment imprevizibil care o transformă într-o cezariană de urgență. În absolut tot ce are legătură cu nașterea, încă suntem într-o epocă în care trebuie să acceptăm incertitudinea și să fim flexibili, să avem mintea deschisă ca să putem lua cele mai bune decizii. Iar asta se aplică atât pacientelor, cât și echipelor medicale care asistă nașteri.

Dacă v-a fost de folos postarea asta, țineți aproape, pentru că va urma una în care o să încerc să explic o strategie utilă în luarea unor decizii medicale. Se poate folosi în timpul nașterii, dar și în general când aveți de luat o decizie în ceea ce privește un tratament sau o intervenție.

Până atunci, vă doresc nașteri ușoare și prunci sănătoși!❤️

Picture of Dr. Cătălina Ghemeș
Dr. Cătălina Ghemeș

Medic ginecolog

Creșterea riscului cardiovascular la menopauză

În primul rând, ce înseamnă 𝗿𝗶𝘀𝗰 𝗰𝗮𝗿𝗱𝗶𝗼𝘃𝗮𝘀𝗰𝘂𝗹𝗮𝗿 𝗰𝗿𝗲𝘀𝗰𝘂𝘁? Riscul cardiovascular crescut se referă în principal la riscul pe care o persoană îl are pentru a suferi un accident ischemic. 𝗔𝗰𝗰𝗶𝗱𝗲𝗻𝘁 𝗶𝘀𝗰𝗵𝗲𝗺𝗶𝗰 înseamnă că o arteră se înfundă, așadar, sângele nu mai poate trece de obstacolul de pe artera respectivă și atunci acea porțiune de organ care era alimentată de artera respectivă nu mai poate primi oxigen și se necrozează – adică moare.

Citește mai mult... »
PTSD

Tulburarea de stres posttraumatic după naștere (Nașterea traumatică II)

Femeile afectate de PTSD după naștere se simt adesea rușinate de aceste manifestări din cauza discordanței între ceea ce simt ele și ceea ce se așteptau să simtă, sau ceea ce persoanele din jur se așteaptă de la ele să simtă; în consecință, nu cer ajutor, sperând că prezența copilul sau trecerea timpului vor îmbunătăți situația; din păcate, nu se întâmplă așa și lucrurile se pot complica și mai mult prin asocierea depresiei sau a altor tulburări, de aceea este imperios necesar să căutați ajutor.

Citește mai mult... »