„De când sunt la premenopauză/menopauză am infecții urinare frecvente – ar putea fi o legătură?”
Răspunsul este da, cu siguranță. Pentru o lungă perioadă de vreme, medicii s-au concentrat separat pe tratarea infecțiilor urinare și a manifestărilor atrofiei vulvovaginale care apare la menopauză (tradusă prin senzația de uscăciune și disconfort vaginal, mâncărime/arsură/iritație, durere la contactul sexual). Mai recent s-a făcut legătura între aceste probleme, iar autoritățile în domeniu au propus chiar schimbarea terminologiei medicale din “atrofie vulvovaginală” în “sindrom genitourinar de menopauză”, tocmai pentru a accentua cauza comună a acestor simptome.
Aparatul genital și cel urinar se dezvoltă, în perioada embrionară, din aceleași structuri, iar partea inferioară a vezicii urinare și uretra (canalul prin care se elimină urina din vezică) au receptori pentru estrogeni (hormonii sexuali feminini), ceea ce înseamnă că ele sunt influențate în mod semnificativ de acești hormoni. Femeile sunt în general mai predispuse la infecții urinare decât bărbații prin conformația anatomică a uretrei, care e mult mai scurtă. Înainte de menopauză însă, ele sunt protejate de estrogeni, care au un puternic rol antiinflamator. La premenopauză/menopauză, odată cu scăderea sau dispariția acestor hormoni, efectul protector dispare, făcând aparatul urinar mult mai vulnerabil la infecții. Totodată, scăderea estrogenilor are ca urmare și slăbirea mușchilor din partea inferioară a pelvisului, ceea ce poate duce la prolaps (“căderea” organelor) și incontinență urinară.
De aceea, tratarea în paralel a cauzei tuturor acestor probleme – deficitul de estrogeni – este un demers logic, care duce la rezultate mult mai bune și de durată ale tratamentelor specifice fiecărei probleme în parte.
